INTEGRALA SONATELOR PENTRU PIAN DE LUDWIG VAN BEETHOVEN – IV ȘI V (8 noiembrie 2019- 15 noiembrie 2019)
În luna noiembrie, Aula Sergiu T. Chiriacescu a găzduit două recitaluri de înaltă ținută, susținute de bine-cunoscuta pianistă Alina Bercu.
Un eveniment muzical unic în România, Integrala Sonatelor pentru pian de Ludwig van Beethoven constituie în același timp un moment important în evoluția carierei interpretative a Alinei Bercu.
Legătura specială pe care tânăra pianistă o are cu muzica lui Beethoven devine tot mai clar perceptibilă cu fiecare recital din cadrul acestui proiect. Al IV-lea recital, susținut pe data de 8 noiembrie 2019, a cuprins următoarele lucrări: Sonata în La bemol Major op. 26, Sonata în Mi bemol Major op. 27 no. 1 și Sonata în do diez minor op. 27 no. 2, respectiv Sonata în Re Major op. 28. Printre momentele remarcabile s-a regăsit a treia parte din Sonata în La bemol Major op. 26, cu greutatea și tristețea marșului funerar încorporat de compozitor în desfășurarea discursului muzical, anticipând astfel Simfonia Eroica, compusă între anii 1803-1804. Intitulată Sonata quasi una fantasia, Sonata în Mi bemol Major op. 27 no. 1 se distinge prin succesiunea momentelor contrastate, în timp ce Sonata în Re Major op. 28 este admirabilă datorită complexității și frumuseții sale calme. Sonata în do diez minor op. 27 no. 2, cunoscută mai ales sub numele de Sonata lunii, a impresionat prin caracterul sublim și melancolia ce transpare din fiecare frază muzicală.
Analizând performanțele tehnice și interpretative ale artistei, observăm mai ales îmbinarea armonioasă a sensibilității cu virtuozitatea tehnică, un echilibru fără de care ar fi imposibilă abordarea unor lucrări de o asemenea complexitate.
Programul recitalului din data de 15 noiembrie 2019, al V-lea din seria Integralelor pentru pian, a cuprins Sonata în Sol Major op. 31 no. 1, Sonata în re minor op. 31 no. 2 și Sonata în Mi bemol Major op. 31 no. 3. Cele trei lucrări din op. 31 sunt o mărturie a ideilor inovative și neconvenționale ale lui Beethoven.
Considerând rigoarea stilului clasic o piedică în calea exprimării componistice plenare, compozitorul aduce unele modificări prin care stilul beethovenian se cristalizează, urmând ca în lucrările viitoare să devină din ce în ce mai pronunțat.
Remarcăm sensibilitatea Adagio-ului din prima sonată a acestui opus, tragismul și profunzimea celei de-a doua, precum și adânca emoție a ultimei piese din acest trio.
În ceea ce privește interpretarea Alinei Bercu, remarcăm precizia discursului muzical, frazarea, claritatea sunetului, dar mai ales emoția cu care a redat aceste bijuterii beethoveniene.
Facultatea de Muzică